| |

Discursul Președintelui Agenției Naționale pentru Romi, dl. Daniel VASILE cu ocazia lansării Proiectului transnațional pentru Europa Centrală și de Est
Podurile toleranței. Ediția 2016 București, Palatul Cotroceni 17 Mai 2016
Domnule Președinte al României, Excelențele Voastre, Doamnelor și domnilor,
Este o onoare să mă adresez dv. la un eveniment care celebrează diversitatea în toate formele ei. Ne aflăm cu toții într-o etapă de transformări, atât la nivel european, cât și la nivel național și căutăm soluții viabile pentru a depăși impasul social, politic și cultural. Fiecare societate alege modul în care răspunde propriilor provocări. Diferențele religioase, rasiale, culturale și politice vor exista întotdeauna – această diversitate este cea care definește societatea modernă și este motorul progresului social. Pentru mulți dintre semenii noștri aceasta este o perioadă dificilă, cu încercări grele și cu lecții de viață. Acestea pot fi depășite cu ajutorul nostru, al tuturor. Înțelegerea între culturi diferite în societatea noastră este esențială și toleranța este cheia. Iar toleranța are la bază cunoașterea reciprocă. Deși prezența romilor se pierde în istoria României, cunoaștem foarte puțin despre aceștia. Prima atestare documentară a romilor pe teritoriul Tărilor Române datează din 3 octombrie 1385 și se referă la robia romilor. Dan Vodă confirmă dania de “40 de sălașe de ațigani” (robi) dăruiți de domnitorul Vladislau Mânăstirii Vodița. Pe teritoriul Transilvaniei, prima atestare documentară a romilor apare în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, în anul 1400. În Moldova, prezența romilor este atestată pentru prima dată în anul 1428, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Primele populații de romi au trecut Dunărea spre Țările Române în secolele XIII-XIV, așadar simultan cu fondarea primelor formațiuni statale. În 1891, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la fondarea Academiei Române și la 35 de ani de la dezrobirea romilor, Mihail Kogălniceanu declara: “Voi desfășura trei date mari din istoria contemporană a renașterii României, trei reforme radicale săvârșite sub ochii noștri. 1. Emanciparea țăranilor; 2. Proclamarea egalității politice și civile pentru toți fiii României; 3. Dezrobirea țiganilor.” În perioada interbelică, ia naștere mișcarea de reprezentare civică și politică a romilor, prin înființarea, în martie 1933, a “Asociației Generale a Țiganilor din România”, din inițiativa arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu. Aceste forme de asociere au fost curmate violent de regimul antonescian și de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, prin deportările în vederea exterminării romilor și evreilor din România. În timpul dictaturii comuniste, romii au fost subiect al politicii de asimilare și sedentarizare forțată, iar orice formă de asociere a romilor a fost reprimată. În această perioadă identitatea rom/țigan reprezenta un stigmat, iar afirmarea identității etnice reprezenta un act de curaj. După Revoluția din Decembrie 1989, o dată cu răsturnarea regimului comunist, romii sunt recunoscuți ca minoritate națională. În cei 26 de ani de tranziție s-a dezvoltat o politică națională și europeană de sprijin în vederea incluziunii sociale a minorității rome. Dar aceste politici de incluziune se confruntă în prezent cu o criză, care este influențată de actualele probleme economice globale, dar și de dezvoltările sociale inechitabile, discriminarea și intoleranța. În acest context romii trebuie văzuți ca o importantă resursă umană, și nu doar un “grup vulnerabil”. Reprezentând o populație tânără, romii pot genera progres social: nu prin mobilitate sau migrație, ci printr-un aport real la dezvoltarea comunităților în care conviețuiesc. Acceptarea celui diferit este primul pas pe care fiecare dintre noi trebuie să-l facă pentru a construi încredere, iar toleranța se bazează pe încrederea dintre oameni. Toleranța reprezintă respect pentru demnitatea umană și nu poate exista fără asumarea trecutului și fără acceptarea Celuilalt ca ființă cu drepturi și demnitate egale cu ale noastre.
|